Eseu multimedia

BluePink XHost

Gazduire site-uri web nelimitata ca spatiu si trafic lunar la doar 15 eur / an. Inregistrare domenii .ro .com .net .org .info .biz .com.ro .org.ro la preturi preferentiale. Pentru oferta detaliata accesati site-ul BluePink

"Fiecare dintre voi are dreptate, numai ceilalti gresesc. Totdeauna. Cu o conditie: nici unul dintre voi sa nu-si inchipuie ca e celalalt. Nu va incredeti in afirmatiile altora. Repuneti totul in discutie. Fiti voi insiva. Nu ascultati niciun sfat: cu exceptia acestuia"...

Repere biografice
Eugen Ionescu (n.26 noiembrie 1909, Slatina - m.28 martie 1994, Paris) - dramaturg, poet, critic literar, publicist, intemeietor al teatrului absurdului. Se naste pe malul Oltului. Tatal sau era avocatul Eugen Ionescu, licentiat in Drept la Paris; mama sa - Therese Zicard, de origine franceza. La varsta de 4 ani, pleaca la Paris, de unde nu revine decat in 1924, cand se inscrie la Colegiul Sf. Sava din Bucuresti. Debut la 18 ani, in revista literara a Liceului Sf. Sava cu poezia Copilul si clopotele. Devine, ulterior, student al Facultatii de Litere. Ii apare placheta de versuri Elegii pentru fiinte mici (1931). Isi ia licenta in filologie. Apare volumul de eseuri Nu, starnind un adevarat scandal in lumea literara. In 1938 pleaca la Paris ca bursier, unde isi scrie teza de doctorat Tema mortii si a pacatului in poezia franceza.

Prima sa piesa de teatru, La Cantatrice Chauve,e jucata pentru prima data in 1950, la teatrul Huchette, in regia lui N. Bataille. La momentul respectiv e primita cu raceala de catre public si critica, insa, treptat, incepe sa se formeze un cerc de admiratori care saluta comicul ionescian, ivit din absurd si desprins din banalitatea contingentului. Perioada aceasta este extrem de fecunda, autorul prezentand, an de an, cate o noua piesa.

In 1966, La Comedie Francaise, teatrul cel mai de seama al Frantei, ii gazduieste piesa Setea si foamea, iar apoi Regele moare. In 1970 este ales membru al Academiei Franceze, devenind primul scriitor de origine romana care primeste o asemenea distinctie. De altfel, piesele din aceasta perioada marcheaza cea de-a doua etapa a teatrului ionescian. Spre deosebire de prima, care cuprinde piese scurte, cu personaje oarecum mecanice, limbaj aberant si caracter predominant comic, aceasta inglobeaza piese in care actiunea si decorul capata importanta, limbajul este mai putin derutant, iar comicul tinde sa fie inlocuit cu tragicul. Temele abordate acum sunt singuratatea si izolarea, falsitatea, vacuitatea; obsesia mortii e din ce in ce mai prezenta.

Intre '80-'90, sanatatea ii e tot mai subreda; singura terapie antidepresiva pe care o mai poate pune la bataie ramane pictura. Moare la Paris, la varsta de 80 ani, fiind inmormantat la Cimitirul din Montparnasse.

"De ce intr-o zi minunea de a fi ia sfarsit, de ce intelegem ca este minune abia cand pierim, de ce o intunecam cu neghiobiile, cu dusmaniile, cu nadejdile stupide, de ce oamenii se cauta unii pe altii in noapte si nu se regasesc decat ca sa nu se recunoasca si sa se loveasca, de ce ne agatam cu disperare de o semnificatie inexistenta si ce crima trebuie sa ispasim pentru a putea trai in acest vid?"...

Opera dramatica

• Cantareata cheala(1950)
• Lectia(1951)
• Scaunele(1952)
• Victimele datoriei(1953)
• Amadeu(1954)
• Jacques sau supunerea(1955)
• Ucigas fara simbrie(1957)
• Rinocerii(1959)
• Regele moare(1962)
• Pietonul vazduhului(1963)
• Setea si foamea(1966)
• Delir in doi(1967)
• Jocul de-a macelul(1970)
• Ce formidabila harababura(1973)
• Omul cu valize(1975)
• Calatorie in lumea mortilor(1980)

Proza literara

• La Photo du Colonel(1962)
• Note despre teatrul de avangarda(1962)
• Note si contranote(1966)
• Jurnal in farame(1967)
• Prezent trecut, trecut prezent(1968)
• Descoperiri(1969)
• Solitarul(1973)
• Situatii si perspective(1980)
• Cautarea intermitenta(1988)

"Mortii sunt mai multi decat viii. Si numarul lor creste. Viii sunt rari"...